Trunchierea sau scurtarea reprezintă procedeul de formare a cuvintelor care constă în eliminarea părții finale (apocopă) sau inițiale (afereză) a unui cuvânt. Procedeul vizează cu precădere substantivele comune (de regulă compuse) și substantivele proprii, dar poate fi întâlnit și în cazul numeralelor.
- substantive comune: circă < circumscripție, buni < bunică, cardio < cardiologie, grădi < grădiniță, cinema < cinematograf, expo < expoziție; bac bacalaureat, balon balonzaider, mate < matematică, prof/profă < profesor/profesoară, dirig < diriginte
- substantive proprii: Teo < Teodor, Doru < Teodor, Veta < Elisaveta, Nicu < Niculaie, Magda < Magdalena, Ema < Emanuela, Mia < Maria; unele primesc și sufixul -i: Costi < Constantin, Gabi < Gabriel, Nuți < Elenuța, Anuța
- numerale: ’80, ’90 (generația ’80, generația ’90)
Unele din formațiile apărute prin acest procedeu sunt întâlnite în limbajele speciale (elevi, studenți, militari) și sunt folosite în mod colocvial.
Trunchierea poate fi întâlnită și în cazul cuvintelor compuse cu prefixoide (compunerea tematică):
- radio < radioreceptor, radiodifuziune, taxi < taximetru, aero < aeronautic, auto < automobile, foto < fotografic