Omonime

Omonimele sunt cuvinte cu formă identică și înțeles total diferit. Altfel spus, cuvintele identice din punct de vedere sonor și grafic, dar diferite ca sens, sunt omonime.

• lac („apă stătătoare”) ‒ lac („soluție din rășini folosită pentru a proteja unele obiecte”)
• broască („animal amfibiu”) ‒ broască („încuietoarea ușii”)
• război („mașină folosită pentru obținerea țesăturilor) ‒ război („conflict armat”)
• bancă („scaun lung pentru mai multe persoane”) ‒ bancă („instituție financiară”)

O particularitate importantă a omonimelor este că sensul cuvintelor nu poate fi dedus decât în contexte diferite. Exemplul următor ilustrează perfect legătura dintre înțelegerea cuvintelor omonime și contextul în care apar.
Dacă este vie / Să-i spui să vie / La noi la vie.

Clasificarea omonimelor

În exemplele anterioare, omonimia a fost surprinsă între unități lexicale distincte. Dar există și omonimie între formele flexionare ale unor cuvinte distincte sau chiar între formele flexionare ale aceluiași cuvânt. În funcție de aceste caracteristici, omonimele pot fi împărțite în mai multe feluri.

Omonime lexicale

Omonime lexicale sunt cuvintele care aparțin aceleiași clase gramaticale, au sensuri diferite și au origini diferite. La rândul lor, acestea se împart în omonime totale și parțiale.

• milă („sentiment”) ‒ milă („unitate de măsură”)
• leu („animal”) ‒ leu („unitate monetară românească”)

Omonimele totale sunt cuvintele care au toate formele flexionare identice (singular și plural), dar care au etimologie (origine) diferită.

• baie/băi („scăldat”) ‒ baie/băi („încăpere pentru îmbăiere”)
• casă/case („clădire pentru locuit”) ‒ casă/case („dulap în care sunt ținuți banii”)
• bancă/bănci („scaun lung pentru mai multe persoane”) ‒ bancă/bănci („instituție financiară”)
• lac/lacuri („apă stătătoare”) ‒ lac/lacuri („soluție din rășini folosită pentru a proteja unele obiecte”)

Omonimele parțiale (numite și omonime false) sunt cuvintele care nu au toate formele flexionare identice și au etimologii diferite.

• sare/defectiv de plural („folosită în alimentație”) ‒ sare/defectiv de plural („ceva spus cu farmec”) ‒ sare/săruri („substanță chimică”)
• masă/mese („obiect de mobilă”) ‒ masă/mase („mulțime de oameni”)
• turna/torn/torni/toarnă („a vărsa un lichid”) ‒ turna/turnez/turnezi/turnează („a înregistra un film cinematografic”)
• acorda/acord/acorzi/acordă („a da ceva cu grijă”) ‒ acorda/acordez/acordezi/acordează („a regla frecvența unui aparat”)
• cot/coate („parte a articulației”) ‒ cot/coturi („cotitură, întorsătură”) ‒ cot/coți („unitate de măsură”)

Omonime lexico-gramaticale

Omonimele lexico-gramaticale sau omoforme sunt cuvintele care aparțin unor clase gramaticale diferite (părți de vorbire diferite), au sensuri diferite și origini diferite.

• mic (adjectiv) ‒ mic (substantiv „mâncare românească”)
• (un) cer (substantiv) ‒ (eu) cer (verb)
• (un) fluier (substantiv) ‒ (eu) fluier (verb)
• noi (pronume) ‒ noi (adjectiv)
• dar (conjuncție) ‒ (un) dar (substantiv)
• sare (verb) ‒ sare (substantiv)
• toc (verb) ‒ toc (substantiv)

Omonimele gramaticale

Omonimele gramaticale (morfologice) sunt forme flexionare identice ale aceluiași cuvânt, care au sensuri diferite.

• (a unei) cărți (genitiv-dativ, singular) ‒ (niște) cărți (nominativ-acuzativ, plural)
• (a) aduna (infinitiv) ‒ aduna (imperfect persoana a III-a, singular)
• (eu) adunam ‒ (noi) adunam
• (el) cântă ‒ (ei) cântă
• (un) copil ‒ (acestui) copil
• (eu) merg ‒ (ei) merg
• (el să) vină ‒ (ele să) vină

Cuvinte omografe și omofone

Cuvintele se deosebesc între ele și în funcție de modul în care se realizează în scris și oral. Din acest punct de vedere, cuvintele se împart în omografe și omofone.

Putem spune despre cuvintele omonime că sunt omografe și omofone, numai în măsura în care folosim noțiunile de omograf și omofon pentru a sublinia forma grafică identică a cuvintelor (omograf), respectiv forma sonoră identică a cuvintelor (omofon). Un cuvânt nu are cum să fie și omograf și omofon în același timp, dacă ținem cont de faptul că omografia are ca și caracteristică pronunția diferită, iar omofonia scrierea diferită.

Atunci când un cuvânt are o formă scrisă identică cu un alt cuvânt ( grafic identice ) și are aceeași pronunție ( fonetic identice ), acel cuvânt este omonim.