Vocabularul limbii române, la fel ca vocabularul oricărei limbii, se îmbogățește cu noi unități lexicale și se perfecționează continuu. Îmbogățirea vocabularului se face prin mijloace interne și mijloace externe.

Mijloace interne

Pe cale internă vocabularul se îmbogățește prin formarea de cuvinte (unități lexicale) noi de la materialul lingvistic deja existent printr-un ansamblu de procedee specifice limbii respective. Cuvintele noi formate se numesc creații interne, iar cele existente la care se raportează se numesc cuvinte de bază sau primitive.

Toate cuvintele noi creațiile interne rezultate din același cuvânt de bază au o rădăcină comună, sunt înrudite ca sens și alcătuiesc o familie lexicală. Vezi mai multe detalii la familie lexicală.

Cuvintele formate în interiorul limbii române sau creațiile interne pot fi obținute prin mai multe tipuri de procedee, grupate după importanță (productivitate) în: principale, secundare și mixte.

Procedee principale

Procedeele principale de formare a cuvintelor sunt: derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale (conversiunea).

Procedee secundare

Procedeele secundare de formare a cuvintelor sunt: trunchierea, reduplicarea și contaminația. Atunci când sunt folosite independent, aceste procedee au o productivitate redusă. Dacă sunt asociate cu un procedeu principal, productivitatea lor poate crește.

Procedee mixte

Procedee secundare de formare a cuvintelor se referă la utilizarea în același timp a două procedee principale și/sau secundare.

Pentru mai multe detalii, vezi Procedee mixte de obținere a cuvintelor.

Mijloace externe

Pe cale externă vocabularul se îmbogățește prin împrumut lexical sau calc lexical.

Închide meniul