Structura morfematică a cuvântului înseamnă prezentarea structurii cuvântului din perspectiva formei și identificarea unităților minimale cu conținut (semnificație) din alcătuirea cuvintelor, numite morfeme. Identificarea morfemelor pune în evidență structura morfematică a cuvintelor.

Lexicologia este interesată de structura cuvântului din două perspective: din cea semantică și din cea care ține de formarea cuvintelor noi. Pentru a putea analiza cuvintele pe cele două planuri enunțate, este necesară identificarea și clasificarea elementelor constitutive ale cuvintelor, altele decât silabele sau fonemele (dezvoltate la Structura fonematică a cuvintelor).

În seria următoare, care alcătuiește o familie de cuvinte, se observă că segmentul soț este constant și este prezent în toate cuvintele familiei de cuvinte. Se mai observă că există o serie de alte segmente, care variază și care stau înainte și după segmentul constant.

  • soț, soție, soțiile, soțioară, soțior, însoțitor, însoțesc, însoțire, însoțit

Segmentul constant al familiei de cuvinte (soț), obținut prin eliminarea celorlalte segmente se numește rădăcină, iar segmentele antepuse sau postpuse rădăcinii se numesc afixe (-ie, -i, -le, -ioară, în-, -itor, -esc, -ire, -it;). Afixele pot fi lexicale (prefixul în-, sufixul -ioară) sau gramaticale (desinențele -esc, -i-ilor).

Prin generalizare, fiecare din componentele cuvintelor, enumerate anterior, au fost numite morfeme.

Concepte întâlnite în analiza structurii morfematice

Analizarea structurii morfematice a cuvintelor se face cu ajutorul unor concepte precum: rădăcină, radical, temă, afix, sufix, prefix; cuvânt de bază (cuvânt bază), bază de derivare. Chiar dacă sunt explicate și separat, mai jos sunt prezentate pe scurt fiecare din aceste concepte.

Orice cuvânt derivat este format din două părți: baza de derivare și derivativul (numit și afix), chiar și în cazul derivării parasintetice (cu sufixe și prefixe).

  • desface este format din prefixul (derivativ) des- + baza de derivare face
  • închipui este format din derivativul complex (sufix și prefix) în- -ui + baza de derivare chip

Baza de derivare poate fi simplă și neanalizabilă, iar atunci se numește rădăcină.

  • căsuță este format din baza de derivare sau rădăcina căs- + sufixul -uță

Atunci când este complexă și este analizabilă, baza de derivare este la rândul ei un derivat, adică e formată din rădăcină și cel puțin un afix. În acest caz, baza de derivare se numește temă lexicală.

  • lăptăreasă este format din baza de derivare, care este temă lexicală lăptar + sufixul -easă; tema lăptar este formată din rădăcina lăpt- + sufixul -ar.

Cuvântul folosit ca punct de plecare pentru formarea altor cuvinte, înregistrat în dicționare,  se numește cuvânt-bază, iar cel format prin adăugarea afixelor se numește derivat. În dicționare, derivatele sunt explicate prin indicarea cuvântului-bază și nu prin indicarea rădăcinii sau temei.

  • frumusețe în dicționar este explicat prin cuvântul de bază frumos + sufixul -ețe

Există situații în care cuvântul-bază se aseamănă cu baza de derivare, dar acest fapt este întâmplător și nu reprezintă un motiv pentru a pune semnul egal între cele două concepte.

  • lemnos format din cuvântul de bază lemn, care este și radical + sufixul -os

Atunci când cuvântul-bază nu are în structura sa niciun afix derivativ, acesta se mai numește și cuvânt primar sau primitiv. (ex. frumos, lemn)

Cuvântul-bază poate fi și el un derivat.

  • cărăușie este indicat în dicționar ca fiind format de la cuvântul-bază cără, care la rândul lui este un cuvânt derivat de la căra + sufixul -uș.

 

Închide meniul