Prefixele sunt afixe (sunete sau grupuri de sunete) care se atașează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt pentru a forma un cuvânt nou.

  • descrie (de-), desface (des-), înnegri (în-), împietri (îm-), reîmpăduri (re-), străbun (stră-)

Prefixele prezintă un sens lexical, dar pe care-l valorifică numai atunci când se atașează unui cuvânt de bază.

Prefixarea și dubla prefixare

Formarea de cuvinte noi cu ajutorul prefixelor se numește derivare cu prefixe sau prefixare. Spre deosebire de sufixare, prefixarea nu are ca rezultat schimbarea clasei gramaticale a cuvântului nou format, ci doar schimbarea sensului acestuia.

  • veni – preveni (pre- +veni); ambele cuvinte sunt verbe

Adăugarea succesivă a prefixelor la rădăcina sau la tema unui cuvânt se numește dublă prefixare. Procedeul poate fi întâlnit și sub numele de supraprefixare sau cumul de prefixe.

  • frunză – înfrunzi (înfrunzit) – neînfrunzit
  • pădure – împăduri – reîmpăduri
Pentru mai multe detalii despre derivare cu ajutorul prefixelor, precum și pentru exemple de cuvinte realizate cu prefixe, vezi Derivarea cu prefixe.

Clasificarea prefixelor

În limba română există aproximativ 90 de prefixe și se împart după criterii etimologice și semantice.

Prefixe după origine

  • moștenite din latină: des-/dez-, de-, în-/îm-, stră- (desface, dezgust, decurge, înfrânge, îmbătrâni, străluci)
  • împrumutate din slavă: ne-, pre-, răs-/răz- (neabătut, precum, răscula, răzbate)
  • neologice: a-/an-, ante-, anti-, arhi-, bi-, con-, contra-, ex-, extra-, inter-, intra-, intro-, post-, pre-, sub-, supra-, tri- ultra- (afon, analfabet, antebelic, anticorosiv, arhicunoscut, bilunar, conduce, contragreutate, exporta, extrașcolar, interplanetar, intravenos, introducere, postbelic, prefabricat, subcarpatic, suprapune, triplu, ultraviolet)

Prefixe după sens

  • privative (cu sensul „fără”, „a lipsi de”, „lipsit de”): a-, des-/dez-/de- (apolitic, desprinde, dezlipi, debloca)
  • negative (oferă bazei volari negative): a-/an-, in-/i-, ne- (anormal, anistoric, inexact, imoral)
  • iterative (oferă bazei ideea de repetare): răs-/răz-, re- (răsciti, răzgândi, reciti)
  • pentru superlativ (marchează neobișnuitul și exagerarea): arhi-, extra-, hiper-, prea-, super-, supra-, ultra- (arhiplin, extrafin, hipersensibil, preabun, superfin, supracopertă, ultrascurt)
  • delocutive (exprimă înlocuirea, devenirea, facerea): în-, de- (înlocui-, depărta-)
  • locative (exprimă locul sau ierarhizarea valorică): ante-, extra-, intra-, pre-, post-, sub-, supra-, trans- (antevorbitor, extraurban, intraurban,  preziua, postfață, subaprecia, transalpin)
  • pentru asociere (exprimă ideea de asociere): con-/com-/co- (consătean, compatriot, coproprietar)
  • pentru a exprima sensul de „împotrivă”: anti-, contra- (anticorupție, contrazice)
  • pentru a exprima sensul de „pentru”: pro- (prodecmocrație)
  • pentru a exprima corelația: inter- (interfață)

Relații semantice între prefixe

Întocmai ca sufixele sau precum cuvintele întregi, prefixele pot contracta relații semantice.

  • sinonimie: in- / ne-, i- / ne-, super- / supra- (inadaptabil / neadaptabil, ireal / nereal, superdotat / supradotat)
  • antonimie: sub- / supra-, ante- / post-, îm- / dez-, extra- / intra- (subalimentat / supraalimentat, antebelic / postbelic, îmbrăcat / dezbrăcat, extravilan / intravilan)
  • paronimie: inter- / intra-, super- / supra- (intraurban / interurban, superproducție / supraproducție)
  • polisemie: a- (anormal, amoral)
  • omonimie: ne- / ne- (neajutorare / nelămurit)

Prefixe vs. prefixoide

Prefixele și prefixoidele nu trebuie confundate. Deși ambele elemente ajută la formarea de cuvinte noi și sunt amplasate înaintea rădăcinii, deosebirea între ele constă în mijlocul prin care formează cuvintele noi: prefixele prin derivare, iar prefixoidele prin compunere tematică.

Prefixele sunt mai des întâlnite în limba română și sunt mult mai productive decât prefixoidele în formarea de cuvinte noi.

Pentru mai multe detalii, vezi prefixoidele.
Închide meniul