Evoluția semantică are în vedera schimbările care au loc la nivelul sensului unor cuvinte. Aceste schimbări sunt variate și realizează prin mijloace precum: expansiunea, restrângerea, degradarea, învechirea, polarizarea.
Expansiunea sensului
Prin expansiunea sensului se înțelege procesul prin care are loc lărgirea sferei unui sens particular la un sens general.
- lat. passer („vrabie”) – rom. pasăre („clasă de vertebrate”)
Restrângerea sensului
Restrângerea sensului este procesul invers expansiunii și care constă în reducerea sferei sensului general la un sens particular.
- dihanie („toate ființele vii”) – dihanie („animal sălbatic”)
Degradarea sensului
Degradarea sensului reprezintă înlocuirea sensului vechi cu unul nou, dar inferior calitativ primului sens.
- mitocan („locuitorul mitocului «mănăstire»”) – mitocan („om fără maniere”)
Înnobilarea sensului
Prin înnobilarea sensului este înțeleasă înlocuirea unui sens vechi cu altul nou, dar superior calitativ primului sens
- războinic („hoț, ucigaș”) – războinic („luptător, viteaz”)
Abstractizarea sau concretizarea sensului
Abstractizarea sau concretizarea sensului are în vedere evoluția sensului de la concret la abstract și respectiv de la abstract la concret.
- lat. pensume („greutate cântărită”) – rom. păs (supărare, necaz)
- intrare („acțiune de a intra”) – intrare („loc de acces”)
Învechirea unui sens
Învechirea unuia dintre sensurile unui cuvânt este urmată de ieșirea acestuia din uz și intrarea lui în vocabularul pasiv.
- limbă („popor”), a avea cuvânt („a avea dreptate”)
Transferul între sensul propriu și sensul figurat
- apus („asfințirea unui astru”) – apus („declin”)
Polarizarea sensului
Prin polarizarea sensului se înțelege apariția a două sensuri opuse în același cuvânt.
- în urma („în spate”) – în urma („mai târziu”)
Înlocuirea sensului învechit cu unul nou
- mișel („sărac, sărman; fricos, laș”) – mișel (josnic, ticălos)