Cuvintele polisemantice sunt acele cuvinte care au două sau mai multe sensuri. Aproximativ 80% din lexicul activ sunt cuvinte polisemantice.
Stabilirea calității de cuvânt polisemantic se face prin analiza comparată a contextelor în care cuvântul respectiv este folosit. Toate contextele distincte în care regăsim cuvântul pot atribui tot atâtea sensuri distincte cuvântului respectiv.
Atunci când un cuvânt este frecvent folosit în numeroase contexte și are multe sensuri, spunem despre el că are parte de o inflație semantică (pletoră semantică). Fenomenul de inflație semantică este întâlnit la multe cuvinte din vocabularul fundamental. Spre exemplu, cuvinte precum gură, cap, mână, face, fi, lua au fiecare din ele peste zece sensuri principale, cărora li se adaugă alte sensuri secundare.
În tabelul următor sunt enumerate câteva contexte în care apare cuvântul polisemantic cap și sensurile pe care le primește în aceste contexte.
| Înțeles | Context |
| parte a corpului uman sau animal | Are un cap disproporționat de mare. |
| căpătâiul patului | M-am lovit de capul patului. |
| individ | Au primit câte 100 de lei de cap. |
| inteligent | Aceasta este o treabă care trebuie făcută cu cap. |
| viață | Constantin Brâncoveanu a plătit cu capul pentru îndrăzneala de a se opune turcilor. |
| căpetenie | Avram Iancu a fost capul revoluționarilor din Transilvania. |
| margine de țară | Eu locuiesc în celălalt cap de țară. |
| nu-i nimic grav, nicio nenorocire | Nu-i un cap de țară dacă economia nu crește cât ne-am așteptat. |
| primul nume dintr-o listă de persoane afișate în ordinea valorii lor | El a fost cap de afiș la concertul de Crăciun. |
| a rezolva; a învinge | În cele din urmă i-am dat de cap exercițiului dificil. |
| absolut nimic | Nu-i voi lăsa moștenire niciun cap de ață. |
| loc de onoare la masă | Am stat în capul mesei și m-am simțit important. |
| dispozitiv de citire discuri | Capul magnetic a atins discul și a defectat hard-discul computerului. |
Cauzele polisemiei
Cuvintele nu denumesc un singur aspect din realitate, ci categorii diferite de aspecte, rezultate din asociații convenționale. Spre exemplu, cuvântul prag are două sensuri, care trimit la două categorii de obiecte: „partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți” și „ridicătură de teren în formă de prag, treaptă de stâncă greu de trecut”. Pentru vorbitorii limbii române există o asemănare între cele două categorii de obiecte care permite folosire aceluiași cuvânt pentru ambele realități. Pe baza acestei asemănări, convențional, de la sensul de bază al cuvântului prag „partea de jos a tocului ușii”, s-a format al doilea sens derivat „ridicătură de teren”.
O altă cauză a polisemiei poate fi și influența unor cuvinte străine. Sensurile derivate ale unor cuvinte pot fi împrumutate și folosite precum în limba străină din care au fost copiate. Spre exemplu, cuvântul pânză cu înțelesul „țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă” a primit după modelul împrumutat din limba franceză (fr. toile) sensul de „bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; tablou”.