Adjectivizarea reprezintă un procedeu de schimbare a valorii gramaticale prin care unele părți de vorbire trec la clasa adjectivului.
Adjectivizarea substantivului
Este rară și se folosește de regulă în limbajul poetic, unde are valențe stilistice (epitet).
- Ș-are oi mai multe, / Mândre și cornute, / Și cai învățați, / Și câni mai bărbați (Miorița)
Există și câteva substantive precum marfă, beton, monstru care se folosesc în argou ca adjective cu valoare de superlativ.
- Am fost la un chef monstru.
Adjectivizarea adverbului
Există puține adverbe (bine, așa, asemenea) care pot deveni adjective, motiv pentru care acest tip de adjectivizare este rară.
- Tatăl meu este un bărbat bine.
- Asemenea întâmplare trebuie povestită și altora.
Adjectivizarea gerunziului
Chiar dacă este un procedeu recent important în limba română, tendința actuală este de a-l evita. Se mai folosește uneori în limbaj poetic.
Procedeul este clar atunci când prin acord apar mărcile flexionare (plural și feminin).
- Și-a pus mâna tremurândă peste mâna mea.
Adjectivizarea participiului
Procedeul este frecvent întâlnit deoarece participiul se comporta precum un adjectiv.
- Geamul spart fost înlocuit.
- Mingea spartă este a mea.
Adjectivizarea pronumelui
Este destul de frecvent întâlnită, mai ales că aproape toate clasele de pronume, cu excepția celor personale și reflexive, oferă exemple de adjectivizare (stau pe lângă un substantiv cu care se acordă).
- Mama mea este frumoasă.
- Acest caiet este al meu.
- Orice elev trebuie să învețe.
- Fiecare om învață din greșeli.