Vocabularul limbii române, la fel ca vocabularul oricărei limbii, se îmbogățește cu noi unități lexicale și se perfecționează continuu. Îmbogățirea vocabularului se face prin mijloace interne și mijloace externe.
Mijloace interne
Pe cale internă vocabularul se îmbogățește prin formarea de cuvinte (unități lexicale) noi de la materialul lingvistic deja existent printr-un ansamblu de procedee specifice limbii respective. Cuvintele noi formate se numesc creații interne, iar cele existente la care se raportează se numesc cuvinte de bază sau primitive.
Cuvintele formate în interiorul limbii române sau creațiile interne pot fi obținute prin mai multe tipuri de procedee, grupate după importanță (productivitate) în: principale, secundare și mixte.
Procedee principale
Procedeele principale de formare a cuvintelor sunt: derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale (conversiunea).
Procedee secundare
Procedeele secundare de formare a cuvintelor sunt: trunchierea, reduplicarea și contaminația. Atunci când sunt folosite independent, aceste procedee au o productivitate redusă. Dacă sunt asociate cu un procedeu principal, productivitatea lor poate crește.
Procedee mixte
Procedee secundare de formare a cuvintelor se referă la utilizarea în același timp a două procedee principale și/sau secundare.
Mijloace externe
Pe cale externă vocabularul se îmbogățește prin împrumut lexical sau calc lexical.