Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită și înțeles opus. Altfel spus, două sau mai multe cuvinte sunt considerate antonime dacă între sensurile lor există o relație de opoziție.
Opoziția sensurilor poate fi totală sau parțială. Atunci când sensurile se exclud reciproc și sunt contradictorii din punct de vedere logic, vorbim de opoziție totală (adevărat ≠ fals; corect ≠ incorect; logc ≠ ilogic, mare ≠ mic; bun ≠ rău). Atunci când între sensurile opuse ale cuvintelor se poate stabili o diferențiere prin gen sau specie (bărbat ≠ femeie; cocoș ≠ găină; domestic ≠ sălbatic; erbivor ≠ carnivor), vorbim de opoziție parțială. Prin urmare, teoretic am putea vorbi de o antonimie totală și parțială (întocmai ca la sinonime și omonime), dar practic (tradițional) antonimele parțiale sunt excluse din categoria antonimelor.
Părți de vorbire antonime
Predispoziția pentru relația de antonimie o au cuvintele care exprimă calități și însușiri, aprecieri diverse, relații cantitative și cantitative, precum și alte aspecte estetice, morale sau filosofice. Relația de antonimie are în vedere aspecte opozabile din realitate, dar care aparțin aceluiași domeniu din realitate. Prin urmare, antonimele aparțin aceleiași clase lexico-gramaticale (aceleași părți de vorbire) și pot fi:
- adjective: bun ≠ rău; frumos ≠ urât; dulce ≠ acru; bucuros ≠ trist; cald ≠ rece; mic ≠ mare; iubire ≠ ură; curaj ≠ lașitate
- substantive: bunătate ≠ răutate; frumusețe ≠ urâțenie; bucurie ≠ tristețe; căldură ≠ răceală; prefață ≠ postfață; cinste ≠ necinste
- verbe: a da ≠ a lua; a veni ≠ a pleca; a intra ≠ a ieși; a iubi ≠ a urî; a înfrunzi ≠ a (se) desfrunzi; a coborî ≠ a urca; a începe ≠ a sfârși
- adverbe: bine ≠ rău; sus ≠ jos; repede ≠ încet; aici ≠ acolo; aproape ≠ departe; încolo ≠ încoace
- pronume: tot ≠ nimic; cineva ≠ nimeni; toți ≠ niciunul
- prepoziții: înaintea ≠ înapoia; pe ≠ sub; în ≠ din; deasupra ≠ dedesubt; spre ≠ dinspre
- conjuncții: și ≠ nici
Clasificarea antonimelor
Antonime lexicale
Atunci când relația de opoziție se stabilește între două cuvinte, antonimele sunt lexicale. Când ne referim la antonime, de cele mai multe ori, avem în vedere antonimele lexicale.
- [toate antonimele enumerate mai sus sunt lexicale]
Antonimele lexicale pot avea rădăcină diferite sau aceeași rădăcină. Atunci când rădăcina diferă, opoziția se realizează prin prefixe.
Cele mai numeroase și cele mai cunoscute sunt cele cu rădăcină diferită, multe din acestea fac parte din fondul lexical vechi al limbii. În plus, după unii lingviști, antonimele autentice sunt numai acelea care au radicali diferiți.
- antonime cu radicali diferiți (heterolexe): cald ≠ frig; lumină ≠ întuneric; sus ≠ jos; aprinde ≠ stinge; bucurie ≠ tristețe
- antonime cu același radical (homolexe): antebelic ≠ postbelic; poetic ≠ apoetic; exclude ≠ include; prefață ≠ postfață
Antonimele cu același radical își manifestă opoziția prin:
- prefixe antonimice: ante-; post-; con-; in-; des-; în-; ex-; in-; dis-; con-; post-; pre-; pro-; anti-; sub-; supra-
- prefixe negativ (privativ): ne-; in-; i-; dez-/des-
Antonime lexico-frazeologice
Atunci când relația de opoziție se stabilește între un cuvânt și o unitate frazeologică, antonimele sunt lexico-frazeologice.
- a uita ≠ a-și aduce aminte
- rău ≠ de treabă
- a ascunde ≠ a da pe față
- a opri ≠ a da drumul
- a dormi ≠ a fi treaz
Antonime frazeologice
Atunci când relația de opoziție se stabilește între două unități frazeologice, antonimele sunt frazeologice.
- slab de înger ≠ tare de înger
- a încurca ițele ≠ a descurca ițele
- a da cu împrumut ≠ a lua cu împrumut
- a o lua la sănătoasa ≠ a sta în loc
- a ridica în slăvi ≠ a face de două parale
Antonime afixale
Antonimele afixale sunt cuvintele în care opoziția se manifestă prin intermediul afixelor (prefixelor și sufixelor).
- prefixale (opoziția se stabilește între prefixelor): hipotermie ≠ hipertermie
- sufixale (opoziția se stabilește între sufixelor): cățeluș ≠ cățelandru