Sufixele sunt afixe (sunete sau grupuri de sunete) care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi.
- sufix adăugat la rădăcina unui cuvânt: grădină – grădinar (grădin- + -ar)
- sufix adăugat la tema unui cuvânt: grădinar – grădinărie (grădinar + -ie)
Sufixarea și dubla sufixare
Formarea de cuvinte noi cu ajutorul sufixelor se numește derivare cu sufixe sau sufixare. Spre deosebire de prefixe, sufixele pot schimba clasa gramaticală a cuvântului-bază, dar și sensul, precum prefixele.
- a munci – muncitor (munci + -tor); primul cuvânt este verb, iar al doilea substantiv
- lung – lungime (lung + -ime); primul cuvânt este adjectiv, iar al doilea substantiv
Adăugarea succesivă de sufixe la rădăcină sau la tema unui cuvânt se numește dublă prefixare. Procedeul poate fi întâlnit și sub numele de suprasufixare sau cumul de sufixe.
- albină – albinar – albinărie
- pisică – pisoi – pisoiaș
Clasificarea sufixelor
În limba română există peste 600 de sufixe și în funcție de rezultatul alipirii la o rădăcină sau temă se împart în: lexicale, gramaticale și lexico-gramaticale.
Sufixe gramaticale
Sufixele gramaticale servesc la exprimarea unor categorii gramaticale precum modul și timpul.
- mod participiu: amintit (-it), auzit (-it), fugit (-it)
- mod gerunziu: amintind (-ind), auzind (-ind), fugind (-ind)
- timpul mai mult ca perfect: amintise (-se), auzise (-se), fugise (-se)
Sufixe lexico-gramaticale
Sufixele lexico-gramaticale sunt cele care exprimă un sens si o categoria gramaticală nouă.
- roșu – a roși (-i); școală – a școli (-i); cânta – cântare (-re)
- sufixe moționale: rață – rățoi (-oi); gâscă – gâscan (-an); prieten – prietenă (-ă); român – româncă (-că); bucătar – bucătăreasă (-easă); frizer – frizeriță (-iță); leu – leoaică (-oaică)
Sufixe lexicale
Sufixele lexicale ajută la formarea de cuvinte noi. De regulă, când ne referim la sufixe pe acestea lexicale le avem în vedere.
- țăran – țărancă (țăran + -că)
- lucra – lucrător (lucr- + -ător)
- greși – greșeală (greș- + -eală)
Clasificarea sufixelor lexicale
Sufixele lexicale pot fi clasificate după criterii care țin de vechime și origine, în funcție de clasa morfologică a cuvintelor rezultată din adăugarea sufixului la un cuvânt-bază și după criterii semantice.
Sufixe după origine
- moștenite din latină și slavă: -ic, -eală
- împrumutate din turcă: -giu, -liu, -lâc
- împrumutate din maghiară: -șug, șag, -ău
- neologice: -bil, -ism, -iza, -mente
Sufixe după morfologia cuvintelor rezultate
- substantivale: -ar, -ământ, -ătate, -ătură, -eală, -easă, -eață, -ime, -iță, -tor, -uș, -ist
- adjectivale: -bil, -esc, -iu, -ui, -os, -cios, -tor, -al, -aș, -ător, -bil, -uriu
- verbale: -a, -i, -iza, -fica, -ăi, -ăni, -ona, -ui
- adverbiale: -ește, -iș, -âș, -mente
- pronominale: -ica, -ică, -uță
- pentru numerale: -ime
- pentru interjecții: -ică
Sufixe după sens
- diminutive: -aș, -el, -ea, -ic, -ică, -ice, -ioară, ișor, -uleț, -uș, -uță, -iță, -uc, -ui, -uie, -uț, -eț, -icică, -uliță
- augmentative: -an, -ău -andru, ișcană, -oaie, -oi
- pentru nume de agent: -ar, -aș, -easă, -eț, -agiu, -agiu, -ist, -tor, -ier, -er
- colective: -ărie, -ăraie, -et, -ime, -iș, -iște
- locative: -ărie
- pentru denumirea unor abstracțiuni: -anță, -etate, -eală, -ie, -ință, -ime, -ism, -ătate, -itate, -ărie, -tură, -oare, -enie, -iș, -îș, -lâc, -șug
- pentru denumirea unor modalități: -âș, -ește, -iș, -mente
- pentru denumirea instrumentelor: -ător, -ătoare, -ău, -itoare, -ar, -uș, -ură
- pentru denumirea originii: -ean, -ac, -an, -ian, -ar, -aș, -ez, -it, -iot
- pentru denumirea însușirilor: -al, -ar, -aș, -at, -bil, -esc, -ist, -iu, -nic, -os, -tor, -uș
Relații semantice între sufixe
Întocmai ca prefixele sau precum cuvintele întregi, sufixele pot contracta relații semantice.
- sinonimie: -ar / -aș
- antonimie: -uță / -oaie, -aș / oi
- paronimie: -ar / -al
- polisemie: -tor
- omonimie: -an