Etimologia (fr. étymologie, lat., gr. etymologia = „studiul înțelesului adevărat” < etymos = adevărat, logos = studiu) este ramura lexicologiei care studiază originea și evoluția cuvintelor din perspectiva formei și al sensului.
A afla etimologia unui cuvânt înseamnă a descrie cu argumente științifice relația de înrudire din perspectiva formei și al înțelesului, între cuvântul respectiv și alt cuvânt (atestat sau reconstituit), numit etimon. Cu alte cuvinte, obiectul etimologiei este identificare etimoanelor cuvintelor dintr-o limbă. Etimologia nu-și propune să explice de ce un cuvânt denumește ceva din realitate și nici să surprindă relația cauzală dintre cuvânt și ceea ce denumește el.
Principii în stabilirea etimoanelor
Stabilirea etimonului, ca demers științific, se face conform principiilor corespondenței fonetice, legăturii semantice, concordanței lexico-gramaticale și atestării în limbă.
Principiul corespondenței fonetice
Principiul corespondenței fonetice ține cont de faptul că trebuie să existe corespondențe regulate de sunete între etimon și cuvintele care s-au desprins din el.
Spre exemplu, cercetând o serie de cuvinte din franceză și latină s-a stabilit că grupului de sunete [ca] din limba latină îi corespunde invariabil sunetul [ʃ] în limba franceză (echivalent sunetului [ș] din limba română), notat în scris prin grupul de litere ch. Cercetând și alte limbi latine s-a observat că sunetul a rămas neschimbat în cazul acestora. Dovadă cuvintele caro, carnis (lat.), chair (fr.), carne (it.), carne (sp.), carne (pt.), carne (ro.). Pe baza corespondenței enunțate anterior se poate spune cu siguranță despre cuvântul capra (lat.) că a devenit în limbile latine: chèvre (fr.), capra (it.), capra (sp.), cabra (pt.), capră (ro.).
Principiul legăturii semantice
Principiul legăturii semantice cere ca etimonul și cuvintele care s-au desprins din el să aibă același sens de bază.
Continuând exemplul anterior, se observă că toatele cuvintele menționate, – capra (lat.), chèvre (fr.), capra (it.), capra (sp.), cabra (pt.), capră (ro.) –, au același sens de bază: „animal rumegător, paricopitat, cu părul lung, cu coarne mai mari”.
Principiul concordanței lexico-gramaticale
Principiul concordanței lexico-gramaticale impune ca etimonul și cuvintele desprinse din el să facă parte din aceeași categorie lexico-gramaticală.
capra (lat.), chèvre (fr.), capra (it.), capra (sp.), cabra (pt.), capră (ro.), din exemplul de mai sus, sunt toate substantive comune.
Principiul atestării în limbă
Conform principiului atestării în limbă, etimonul și și cuvintele care s-au desprins din el trebuie să fie atestate în limbă.
Cuvintele chèvre (fr.), capra (it.), capra (sp.), cabra (pt.), capră (ro.) sunt atestate frecvent în limbile respective, iar cronologic sunt utilizate ulterior atestării din limba latină.
Tipuri de etimologie
Despre orice cuvânt, al oricărei limbi, putem spune că are o anumită etimologie (origine), dar și că are o evoluție specifică. El trebuie să aparțină cel puțin uneia dintre următoarele categorii etimologice:
Cuvintele moștenite, împrumutate și calchiate au o origine în altă limbă. Spunem despre ele că au o etimologie externă. Despre cuvintele create în limba respectivă spunem că au o etimologie internă. Există și a treia posibilitate și anume ca unele cuvinte să aibă atât o etimologie internă cât și externă. Despre aceste cuvinte spunem că au o etimologie mixtă (combinată).
Înainte de a putea stabili dacă un cuvânt are etimologie externă sau internă este necesară stabilirea originii limbii respective. La fel de importanta este și determinarea momentului din care acea limbă are o structură și individualități proprii, independente de limba din care s-a desprins (este idiom).
Straturi etimologice în limba română
Categoriile etimologice de mai sus corespund următoarelor straturi etimologice: substrat, strat de bază, superstrat, adstraturi. Pentru limba română, straturile anterioare se identifică în felul următor:
- substratul – format din elemente traco-dace
- stratul de bază sau fondul de bază – format din elementele latinei populare
- superstratul – format din elemente slave
- adstratul – format din influențe din maghiară, influențe grecești și influențe turcești
Straturile etimologice ale limbii române pot fi reprezentate grafic în felul următor: