Originea limbii române
Despre limba română, specialiștii au căzut de acord că originile ei trebuie căutate în limba latină vorbită în partea de est a fostului Imperiu Roman, mai exact în spațiul carpato-danubiano-pontic. Informațiile despre această limbă sunt sărace, dar se presupune că era o latină populară sau latină dunăreană, vorbită și mai puțin scrisă. Această limbă, pe lângă faptul că era o limbă regională, diferită de limba vorbită în imperiu a primit și o serie de cuvinte din limba băștinașilor, geto-dacilor. Elementele din limba geto-dacilor pătrunse în latina dunăreană (stratul) formează substratul lexical al limbii române, numit și vocabular autohton.
Limba româna, idiom latin
Conform cercetătorilor care au studiat istoria limbii române, limba latină carpato-dunăreană a început să aibă trăsături specifice și să devine un idiom romanic independent, diferit de latină, undeva între secolele VI – VII. Cuvintele care au pătruns în limba română după acest moment formează adstratul. După constituire, prin procedee interne, limba română a creat cuvinte noi denumite formații (creații) lexicale interne.