Unitățile minimale ale sensului

Sensul poate fi delimitat în unități minimale numite componente de sens sau trăsături semantice distinctive: seme, sememe, semanteme.

Înainte de a defini aceste noțiuni, pentru o mai bună înțelegere, să analizăm sensurile a două cuvinte: bunic și bunică. Sensul cuvântului bunic, definit din punct de vedere lexicografic ca „tatăl tatălui sau al mamei” și sensul cuvântului bunică, definit ca „mama tatălui sau a mamei”, pot fi descompuse în următoarele trăsături semantice distinctive (1 –6):

bunic bunică
  1. rudă
  2. naturală (de sânge)
  3. în linie directă
  4. în direcție ascendentă
  5. de gradul al doilea
  6. de sex masculin
  1. rudă
  2. naturală (de sânge)
  3. în linie directă
  4. în direcție ascendentă
  5. de gradul al doilea
  6. de sex feminin

Seme

Din exemplu se observă că sensurile celor două cuvinte, bunic și bunică, prezintă atât trăsături semantice comune (trăsăturile 1 – 5), cât și trăsături semantice diferențiatoare (trăsăturile 6).

Fiecare din trăsăturile de la 1 – 6 se numesc seme. Altfel spus, semul este componentul sensului lexical al unui cuvânt și reprezintă o trăsătură semantică distinctivă. Prin seme se stabilesc diferențele dintre sensurile cuvintelor (vezi trăsăturile 6 în exemplul de mai sus), adică au un caracter distinctiv.

Semele sunt mărci ale structurii semantice, iar numărul acestora este finit și se stabilesc în baza unor opoziții (în exemplul anterior sex masculin/sex feminin). Alte tipuri de opoziții care pot fi seme: material/nonmaterial, concret/abstract, animat/inanimat, real/fantastic, uman/nonuman, calitate/noncalitate, acțiune/devenire, acțiune/relație, obiect/subiect, identitate/nonidentitate, finalitate/nonfinalitate, acțiune/stare, cauzalitate/noncauzalitate, temporalitate/nontemporalitate, dinamic/static, intenționalitate/neintenționalitate.

Semele comune și semele diferențiatoare permit gruparea unităților lexicale în fragmente autonome din lexic, numite câmpuri (subansambluri) lexico-semantice. În limba română au fost puse în evidență câmpuri lexicale care se referă la: numele de rudenie, denumirile animalelor domestice, denumirile animalelor sălbatice., denumirile locuinței, denumirile instituțiilor, termeni cromatici, denumiri ale unor fenomene sonore.

Sememul

Toate trăsăturile de la 1 la 6 ale exemplului anterior se numesc sememe. Prin urmare, sememul reprezintă reuniunea semelor prin care este acoperit întreg sensul lexical. În fapt, sememul
este unul dintre sensurile cuvântului și exprimă tipul de sens dat în concordanță cu situația concretă de comunicare.

Semantem

Semantemul este un ansamblu de sememe (un șir de sensuri concrete) și este considerat purtător al sensului lexical. Totodată, semantemul reprezintă unitate de bază a cuvântului, în cadrul unei familii lexicale (egală, de obicei, cu rădăcina cuvântului).

Pentru mai multe detalii despre familia lexicală sau familia de cuvinte, vezi Familia lexicală.

Relația de incluziune între unitățile minimale ale sensului este următoarea:

  • semul (o trăsătură distinctivă) > semem (totalitatea semelor) > semantem (ansamblu de sememe)
Închide meniul