Dacă avem în vedere originea cuvintelor, sensurile unui cuvânt se împart în sens de bază numit și primar sau etimologic și unul sau mai multe sensuri derivate.
Sensul de bază
Sensul de bază (primar sau etimologic) reprezintă sensul inițial (primar) al unui cuvânt, cel mai cunoscut, cel mai frecvent, de la el derivând sensurile ulterioare.
- față – „parte a corpului omenesc (chip)”
Sensuri derivate
Sensurile derivate sunt cele care au părut ulterior în diferite contexte și prezintă o oarecare îndepărtare de sensul de bază.
- fața casei, om cu două fețe, fața monedei, față nevăzută a lunii (sensuri derivate de la sensul de bază al cuvântului față de mai sus)
Sensul de bază poate fi în același timp și sens principal, iar cele derivate și sensuri secundare.
Spre exemplu banană are sensul de bază „fruct de culoare galbenă, cu formă alungită și cu gust făinos”, iar sensul derivat „piesă de contact electric care se montează la capătul unui conduct electric”. În acest caz, este evident că, prin analogie, de la sensul de bază, care este și principal, s-a format un sens derivat, care este și secundar.
Sensurile de bază nu trebuie să fie automat și sensuri principale. Există situații în care un sens derivat devine sens principal.
Spre exemplu, cuvântul crainic, cu sensul de bază (etimologic) și cândva principal, „persoană care anunță mulțimii deciziile autorităților” a devenit învechit, deci secundar. În prezent, sensul principal și derivat din cel etimologic este de „persoană care citește anumite informații la radio sau televiziune”.