Familia lexicală sau familia de cuvinte reprezintă totalitatea cuvintelor înrudite ca sens și cu aceeași rădăcină, formate prin derivare, compunere și schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază sau primitiv. Cuvântul format prin adăugarea unui prefix sau sufix se numește cuvânt derivat.
- familia lexicală de la a face, cuvânt de bază, are următoarele cuvinte derivate: făcător, făcătură (derivare cu sufixe); desface, preface, reface (derivare cu prefixe), prefăcător, prefăcătorie (derivare parasintetică, adică în același timp cu sufixe și prefixe); bineface, binefăcător, răufăcător, contraface (compuse sau cu elemente de compunere)
În mod obișnuit, familia lexicală a unui cuvânt se stabilește la nivelul unei singure limbi, în cazul nostru limba română. De regulă, sunt incluse în aceste familii doar derivatele și compusele create în interiorul limbii respective (în unele cazuri sunt incluse și împrumuturile neologice analizabile). Nu intră în familia lexicală nici combinațiile frazeologice.
- familia lexicală a cuvântului mână cuprinde: mânuță, mânușiță, mănușă, mânui, înmâna etc., dar nu și cuvintele obținute de la împrumutul neologic manus (latină), precum: manevră, manșetă, manichiură, manufactură etc. În familia de cuvinte a substantivului mână nu intră nici combinațiile frazeologice de forma: mână în mână, peste mână, pe sub mână, a da mâna, a fi mână spart, a avea pe cineva la mână etc.
În cazul cuvintelor compuse, acestea aparțin unui număr de familii lexicale identic cu termenii din componența lor care au conținut noțional.
- fiecare din cuvintele compuse gura-leului, floarea-soarelui, floarea-de-colț, fac parte din doua familii lexicale (gura, leu; floare, soare; floare, colț), iar cuvinte precum Statu-Palmă-Barba-Cot pot fi incluse în patru familii lexicale (stat, palmă, barbă, cot).
Cuvintele unei familii lexicale nu aparțin unei singure categorii lexico-gramaticale.
- familia de cuvinte pentru tânăr: tânăruț, tinerel (substantiv/adjectiv), tineresc (adjectiv); tinerește (adverb); tineret, tinerețe, tinerime (substantive); întineri (verb), întineritor (adjectiv)
! Familie lexicală a unui cuvânt nu trebuie confundată cu paradigma flexionară a unui cuvânt. Flexiunea şi derivarea sunt două concepte total diferite. Spre exemplu, muncind e numai una din formele flexionare (determinate gramatical) ale cuvântului a munci, iar muncitor e un cuvânt diferit, cu propria sa mulțime de forme sau paradigmă flexionară (ex. muncitor – muncitori – muncitorul – muncitorului – muncitorii etc.).
Rădăcină și temă lexicală
De multe ori, prefixele și sufixele nu se adaugă direct la rădăcină, ci la ceea ce se numește temă lexicală.
- lăptăreasă un cuvânt derivat, format de la tema lăptar + sufixul -easă, tema lăptar și ea un derivat de la rădăcina lăpt- + sufixul -ar.
Explicarea unei familii lexicale
Familia de cuvinte care are drept cuvânt de bază sau primitiv a cunoaște are ca elemente comune – rădăcină cunosc, cunoșt, cunoașt, prin care toate sensurile cuvintelor din familie sunt înrudite. De la acest elemente comune, prin mijloacele de formare a cuvintelor noi pot fi formate toate cuvintele derivate care formează familia lexicală.
| cuvinte derivate | obținerea cuvintelor derivate |
| cunoaștere | derivare cu sufixul -ere |
| cunoscător | derivare cu sufixul -ător |
| cunoștință | derivare cu sufixul -ință |
| a recunoaște | derivare cu prefixul re- |
| recunoaștere | derivare cu sufixul -ere și prefixul re- |
| recunoscător | derivare cu sufixul -ător și prefixul re- |
| recunoștință | derivare cu sufixul -ință și prefixul re- |
| necunoaștere | derivare cu sufixul -ere și prefixul ne- |
| necunoscător | derivare cu sufixul -ător și prefixul ne- |
| cunoscut | – schimbarea valorii gramaticale din participiu în adjectiv: Am zărit un om cunoscut. – schimbarea valorii gramaticale din participiu în substantiv: Am zărit un cunoscut. |
| cunoscător | schimbarea valorii gramaticale din adjectiv în substantiv: Un cunoscător știe despre ce vorbesc. |
Alte exemple familii de cuvinte
- om: omuleț, omusor, omuț, omet, neom, a omeni, omenie, omenesc, omenire, neomenos, omenește
- groapă: gropișoară, gropiță, gropan, gropoi, gropar, gropăreasă, gropiș, a îngropa, îngropare, îngropător, îngropat, îngropăciune, neîngropat, a dezgropa, dezgropare, dezgropat, dezgropător
- dulce: dulceață, dulceag, dulcegărie, dulcișor, dulciuri, a îndulci, îndulcire, îndulcit, neîndulcit
- lung: a lungi, lungime, lungire, lungis, lungit, nelungit, lungan, lungăreț, lunguieț, lunguleț, lunguț
- a face: făcător, făcătură, prefăcător, prefăcătorie, binefacere, binefăcător, răufăcător, contraface
- pădure: pădurar, pădurăreasă, pădurărie, pădurice, pădureț, împăduri, împădurire, împădurit, despădurit, despădurire, despădurit, reîmpăduri, reîmpădurire, reîmpădurit