Lexicografia este o ramură a lingvisticii care se ocupă de explicarea și definirea sensurilor cuvintelor, de clasificarea și înregistrarea cuvintelor în glosare, dicționare, enciclopedii. Cele mai folosite lucrări în prezent sunt dicționarele și enciclopediile.
Lexicografia și lexicologia sunt discipline distincte, dar complementare. Lexicologia oferă lexicografiei teorii și modele de studiu al vocabularului, iar lexicografia oferă lexicologiei materialul lingvistic de cercetare înregistrare sistematic.
Într-o lucrare lexicografică, materialul lingvistic este ordonat după cuvinte-titlu, care înseamnă intrări în acea lucrare, utile în identificarea informațiilor căutate despre cuvinte. Cuvântul-titlu este prezentat prin intermediul unei definiții lexicografice, care cel mai adesea se referă la sensul cuvântului, dar uneori oferă și informații etimologice, de folosirea gramaticală sau alte aspecte care țin de utilizarea acestuia în conformitate cu normele limbii literare.
După felul conținutului și după natura explicațiilor, lucrările lexicografice se împart în glosare, dicționare și enciclopedii.
Glosarul
Glosarul (lat. glossa = „cuvânt care trebuie explicat pentru a fi înțeles”) este o lucrare lexicografică, de cele mai multe ori, de mici dimensiuni, în care sunt prezentate sensurile cuvintelor dintr-un anumit text.
Glosarul apare în Evul Mediu ca o necesitate de a explica termenii din textele vechi care ar fi putut ridica probleme cititorilor. La început, explicațiile era trecute deasupra cuvântului care trebuia explicat sau la marginea rândului și conțineau termeni lexicali sinonimi sau chiar comentarii mai largi menite să înlesnească înțelegerea textului. Începând cu secolul al XVI-lea, aceste explicații nu mai apar în text, ci sunt trecute într-o listă de cuvinte separată, adăugată la sfârșitul lucrării. Acest mod de a explica cuvintele este folosit până în prezent și poate fi întâlnit la finalul lucrărilor care folosesc cuvinte populare, regionale sau uneori chiar științifice.
Un tip special de glosar este glosarul regional, o lucrare independentă în care sunt prezentate cuvintele regionale specifice unui anumit grai. Glosarul regional este folosit în disciplina lingvistică numită dialectologie, care cercetează variantele teritoriale ale unei limbi.
Dicționarul
Dicționarul este o lucrare lexicografică de mai mare întindere decât glosarul și are ca scop înregistrarea cuvintelor în ordine alfabetică și explicarea acestora din punct de vedere al formei și al sensului cuvintelor dintr-o limbă privită în ansamblul ei.
Stabilirea principiilor și metodelor practice de întocmire a dicționarelor se face prin câteva activități specifice, precum:
- selecția termenilor care vor forma inventarul dicționarelor, în funcție de care se va stabili mărimea și natura viitoarelor dicționare
- aranjarea termenilor în funcție de o anumită ordine (cronologică, logică etc.)
- stabilirea stilului definițiilor
- alegerea exemplelor (citate sau fraze elaborate de autor)
- modul de tratare al omonimiei, polisemiei, sinonimiei, introducerea neologismelor
Clasificarea dicționarelor
Deși există mai multe tipuri de dicționare, practic fiecare domeniu al cunoașterii umane ar putea avea propriile dicționare în care să fie explicați termenii relevanți pentru respectivul domeniu, din punct de vedere al lingvisticii ne interesează doar dicționarele lingvistice.
În funcție de conținut de principiile care sta la baza întocmirii lor, dicționarele lingvistice se împart în dicționare generale și speciale. La rândul lor, dicționarele generale se împart în: explicative, ortografice și ortoepice, etimologice, mixte. Dicționare lingvistice speciale pot fi de sinonime, antonime, omonime, paronime, limbaj poetic, de neologisme (de cuvinte recente), de argou, de jargon, onomastice, idiomatice, toponimice, de maxime (sentințe, aforisme, axiome), de terminologie lingvistică, frazeologice.
După limbile în care sunt întocmite, dicționare se împart în unilingve (monolingve), când sunt redactate într-o singură limbă (în cazul nostru limba română) și dicționare poliglote (plurilingve), când înregistrează cuvintele a două (bilingve) sau mai multe limbi.
Pentru o anumită limbă cel mai important este dicționarul monolingv, în care este înregistrat cea mai mare parte a fondului lexical sau doar o anumită categorie de cuvinte. Pe lângă explicarea cuvintelor, acest tip de dicționar oferă și alte informații, precum: pronunția, clasa gramaticală, definiția, folosirea în propoziții, sinonime, antonime, expresii specifice, etimologie etc.
Enciclopedia
Enciclopedia este o lucrare lexicografică de dimensiuni impresionante, unele fiind împărțite în mai multe volume și care prezintă toate cunoștințele umane clasificate alfabetic sau în funcție de domenii de activitate. Enciclopedia nu urmărește explicarea sensurilor termenilor înregistrați, ci oferă o perspectiva generală asupra nivelului la care a ajuns cunoașterea umană într-un anumit domeniu (artă, istorie, literatură, știință etc.)
Pentru o mai bună înțelegere a explicațiilor, enciclopediile se pot folosi și de ilustrații, planșe, tabele, fotografii. Toate acestea fac dintr-o enciclopedie o lucrare complexă și diferită de un dicționar clasic, descris mai sus.