Substantivizarea reprezintă un procedeu de schimbare a valorii gramaticale prin care unele părți de vorbire trec la clasa substantivului.
Substantivizarea adjectivului
Are loc prin marcarea morfologică prin articol sau desinență, dar și prin marcarea sintactică (plasarea într-un context potrivit substantivului).
- articol, desinență – frumos > frumosul, frumoasa, frumoasele: Frumosul este important pentru un artist.
- context adjectival – Și din adânc necunoscut, / Un mândru tânăr crește. (M. Eminescu)
Substantivizarea adverbului
Se face morfologic și sintactic sau doar sintactic.
- morfologic și sintactic: Binele învinge întotdeauna.
Substantivizarea participiului
Participiul are o natură adjectivală, fapt care-l face să prezinte o disponibilitate spre substantivare întocmai ca adjectivul:
- rănit (participiu) > rănitul: Rănitul a fost internat în spital.
Substantivizarea gerunziului
Este destul de puțin întâlnită, iar atunci când are loc se face prin articulare și pleacă de la folosirea gerunziului ca adjectiv.
- suferind (gerunziu) > (om) suferind (adjectiv) > suferindul: Suferindul s-a prezentat la camera de gardă.
Substantivizarea supinului
Este ușor de recunoscut când supinul este articulat: mersul cu mașina, statul în picioare
- Statul în picioare pe termen lung poate afecta sănătatea.
Când supinul nu este articulat, recunoașterea lui se face prin analiză sintactică și identificarea posibilității de a primi un atribut adjectival sau substantival.
- Sunt sătul de atâta stat în picioare. (primește atributul adjectival atâta)
- Am fost la cules de mure. (primește atributul substantival de mure)
- Am fost la cules mure. (mure este complement direct, deci la cules rămâne verb la supin)
Substantivizarea pronumelui
Se realizează rar și are în vedere câteva forme pronominale: eu > eul; sine > sinele, sinea; nimeni > un nimeni; nimic > nimicul, nimicuri; ce > un ce
- Nimicurile acestea m-au obosit.
Substantivizarea numeralului
Numeralele devin substantive prin articulare: doiul, treiul, zecile, sutele, milioanele, îndoitul, întreitul, înmiitul
- Doiul a fost nemeritat. (doi cu sensul de nota 2 la școală)
Substantivizarea interjecției
Interjecția devine substantiv prin articole sau desinențe: ah! > ahul, ahuri; of! > oful, ofuri
- Și-a spus oful plângând.
! Există și un tip special de substantivare, în metalimbaj, prin care orice cuvânt poate fi trecut la clasa substantivului.
- Și este o conjuncție.
! Infinitivul lung al unor verbe (sosire, pregătire, avansare) nu reprezintă substantivizare, ci derivare cu sufixul -re la teme verbale.