După natură, sensul cuvintelor poate fi denotativ sau conotativ.

Sensul denotativ este sensul invariabil și nonsubiectiv și reprezintă ceea ce denumește în mod obișnuit un cuvânt. Cuvintele monosemantice prezintă doar acest sens, în timp ce cele polisemantice prezintă și un sens particular, afectiv (expresiv) adăugat primului, numit sens conotativ. Sensurile conotative apar prin producerea unor abateri subiective de la denotație.

Spre exemplu cuvântul păpușă are sensul denotativ „jucărie care înfățișează o figurină cu chip de om sau „personaj din teatrul de păpuși”. În schimb, când spunem despre cineva că este „păpușa cuiva”, cu sensul de „se lăsa condus, dirijat de cineva, este la discreția cuiva” sensul devine conotativ, apărut în urma unei asemănări subiective, între acea persoană și modul în care o păpușă este manipulată.

Închide meniul