Omofonele sunt cuvintele care se pronunță la fel, adică au aceeași structură fonetică (aceleași foneme și prezintă același accent), dar nu sunt grafic identice.
- ea (pronume) ‒ ia (verb)
- ele (pronume) ‒ iele (substantiv)
- ei (pronume) ‒ iei (verb)
- chil („lichidul vaselor limfatice”) ‒ kil („kilogram”)
Relația de omofonie se poate manifesta și între cuvinte și grupuri de cuvinte sau chiar între grupuri de cuvinte și alte grupuri de cuvinte.
- la (masă) ‒ l-a (auzit)
- scrieți (voi) ‒ scrie-ți (tu)
- cuminte ‒ cu minte
- numai ‒ nu mai
- deal ‒ de-al ‒ de-a-l
Dacă prin cuvinte omofone subliniem doar structura sonoră identică a cuvintele, iar acele cuvinte au și scrierea identică, acele cuvinte sunt omonime.